Desi stiu, nu e ultima data cand plang, realizez de abia acum ca imi pare rau, dar intre timp mi-am pierdut sufletul..
constiinta-mi moarta isi va spune cuvantul..
pacatele dau verdictul
un glas de copil parca-ti spune "rezista..
pazeste-ti ce mai ai si tine-ti aproape orice mai exista"
faptele vor reprezenta niste cicatrici
si vom uita unii de altii, vom pleca toti de-aici
si totusi, singura mea intrebare ramane "de ce nu si eu?"
de ce m-am nascut sa gresesc si sa nu mai fiu in stare sa pot repara nimic mereu?
inca mai am o stea norocoasa in tot cerul asta gol
desi vor mai aparea si altele, prefer sa stiu ca ai fost langa mine cum nimeni n-o sa mai fie
tot ce citesti acum e spus din interior
am avut pe cineva mai special decat la un loc o mie
am devenit un copac uscat din care-au ramas doar radacinile
o iau de la capat, si cresc de una singura
insa ramurile acelea vor intra in pamant si vor renaste sentimente noi
fie indiferenta, fie in alb vom picta o pata de negura
sa ne uitam in viitor, si sa lasam tot ce-a fost odata inapoi
multumesc pentru tot
voi fi bine, ma stii doar, fac ce pot
Despre mine
- Laura
- sincer? as prefera mai degraba momentele pline de singuratate si liniste in care imi aduc aminte fiecare intamplare in parte, decat distractiile alese de majoritatea.. gen: petreceri, alcool, tigari, iesiri, proiecte, adunari, idile, sarbatori, jocuri, provocari etc. Prietenii te parasesc, orice distractie o regreti la un moment dat. Ii multumesc totusi lui Dumnezeu pentru ca am un noroc cat l-ar avea doua persoane.. si, de cand ma stiu, profit de el cat ar face-o doi oameni la un loc. Regret ca nu traiesc inca.. nu stiu ce e aia durere, amaraciune, si depresie.. doar incerc sa invat sa fiu asa cum e toata lumea, sa ma adaptez. Traiesc pentru cate un raspuns concret la fiecare intrebare din mintea mea.. si intr-o zi, le voi afla pe toate.. pana atunci, incerc sa simt, sa traiesc, sa merg mai departe..