i feel immune.

Urmaream filmul "Dreamgirls", plangeam odata cu personajele, reflectam la amintiri, momente speciale, rasete, surprize placute, persoane speciale. Am fost dezamagita, si ma gandeam pe melodia "You make me wanna die" ca exista oameni harnici, isteti, talentati, frumosi, interesanti, sau pur si simplu oameni normali.. care mor din boli si alte de-astea... eu de ce nu mor? eu ocup un spatiu in plus de cand ma stiu.. m-am certat cu toata lumea.. numai am speranta in mine.. numai am nimic. incep sa jelesc mai ca la o inmormantare.. mi se scurgea rimelul.. vroiam sa il indepartez fara sa mi se intinda pe toata fata, dar de ce sa o fac? asa ca mi-am sters lacrimile, intinzand rimelul pe mijlocul fetei, m-am privit in oglinda. drogata scria pe mine. nu stiam ce sa fac... nu-mi gaseam scopul in viata. a doua zi [azi] m-am trezit.. mi-am adus aminte. oftez. ma intristez. dar realizez ca nu e important. inteleg ca defapt conteaza ce fac eu. nu toti stresatii care incearca sa te faca sa numai fi tu.. conteaza sa-ti pastrezi calmul. sa uiti de ei. sa te concentrezi asupra ta. sa-ti fie tie bine. sa te doara undeva de absolut TOTI! oficial am devenit imuna la cei din jur. scuze ca-ti rapesc minutele pretioase. dar, take care! vor exista momente cand vei gandi la fel, si raspunsul va fi, ca oricum te vei descurca, nu da vina pe tine, esti om, faci greseli la fel ca ceilalti. si replica lunii: "perfectiunea nu e mereu frumoasa!". multumesc.